Istoricul companiei

Istoricul companiei

COMPANIA

Scurt istoric al companiei

SC Aquacaraş SA a fost constituită în luna mai 2005 prin asocierea a 8 Consilii Locale şi Consiliul Judeţean Caraş Severin.

Cele 8 Consilii Locale reprezintă oraşele din judeţul Caraş Severin: Anina, Băile Herculane, Bocşa, Caransebeş, Moldova Nouă, Oraviţa, Oţelu Roşu, Reşiţa.

La finele anului 2009 a fost semnat Contractul de Delegare de Gestiune între ADI ACVABANAT şi SC Aquacaraş SA, contract unic ce înlocuieşte cele 8 contracte de concesiune semnate la constituirea operatorului cu fiecare Consiliu Local.

Obiect principal de activitate :

Cod CAEN: 3600 - Captarea, tratarea şi distribuţia apei.

Cod CAEN: 3700 – Colectarea şi epurarea apelor uzate

Alte servicii oferite : Metrologie; Intervenţii pe instalaţii de apă şi de canalizare; Analize fizico-chimice şi bacteriologice către terţi.

ARIE DESERVITĂ

SC Aquacaraş SA deserveşte toate localităţile urbane din judeţul Caraş Severin : 2 municipii şi 6 oraşe.

• Populaţia totală a judeţului: 327579 persoane ( 159654 sex masculin; 167925 sex feminin) conf recensământ - 01. iulie 2007;

• 153263 consumatori

Structura acţionariatului:

1. Consiliul Municipal REŞIŢA - 73.0066%

2. Consiliul Municipal CARANSEBEŞ - 9.4572%

3. Consiliul Local BOCŞA - 1.3861%

4. Consiliul Local BĂILE HERCULANE - 0.9554%

5. Consiliul Local MOLDOVA NOUĂ - 12.9194%

6. Consiliul Local ORAVIŢA - 0.1846%

7. Consiliul Local OŢELU ROŞU - 0.7490%

8. Consiliul Local ANINA - 0.0049%

9. Consiliul Judeţean CARAŞ-SEVERIN - 1.3368%

Repere istorice ale alimentarii cu apa in aria urbana a judetului Caras Severin:
STYLE--> STYLE-->

Începuturile preocupărilor pentru înfiinţarea serviciilor publice de alimentare cu apă în judeţul Caraş Severin

Vom vorbi în cele ce urmează numai despre începuturile alimentării centralizate cu apă potabilă şi a canalizării la nivelul localităţilor urbane dat fiind faptul că la înfiinţarea SC Aquacaraş SA nu au fost preluate şi documentele referitoare la sistemele de alimentare cu apă din mediul rural.

1. Până la 1900

a) Oraşul Anina

Primele menţiuni scrise referitoare la constituirea oraşului datează din anul 1773 când au fost puse bazele Coloniei de tăietori de lemne botezată Steirer Dorf şi mai apoi Steierdorf, actualmente cartier al oraşului Anina. În anul 1774 colonia număra 300 de persoane.

În anul 1891 localitatea număra 12.144 locuitori, dintre care 7553 erau germani, 1553 slovaci şi boemi (cehi), 425 români, 329 maghiari şi nu mai puţin 2234 reprezentau laolaltă "alte naţionalităţi" (probabil: croaţi, romi, sârbi, polonezi etc.)

1886 - Prima construcţie cu rol de acumulare a unei cantităţi de apă , ce a servit într-o primă fază, alimentării cu apă a Atelierelor UDR din Anina, a fost realizată în anul 1886. În data de 2 august 1886 încep lucrările de construcţie a galeriei de aducţiune a apei de la barajul artificial amenajat la gura Grotei Buhui. Pentru alimentarea cu apă potabilă a oraşului a fost creat în mod artificial, la poalele Capului Glăvan, lacul Buhui, prin construirea unui baraj de pământ pe pârâul Buhui. Caracteristica pârâului Buhui este aceea că pe o porţiune de 3.217 m curge în subteran, fiind cel mai lung curs de apă subteran din ţară. Apa se pierde în zona Certej, ieşind la suprafaţă la gura Grotei Buhui. De acolo a fost săpată o galerie de aducţiune a apei potabile pe sub dealul Colonovăţ până în Valea Aninei, având o lungime de 1.280 m.Aceasta captare, realizată chiar în gura peşterii pentru apa potabilă necesara Aninei, a devenit operaţională în anii 1888-1889.

În evidenţele Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Caraş Severin se regăseşte la poziţia 368 CS-II-m-B-10958.01 obiectivul „ Canale de aducţiune apă oraş ANINA Grota Buhui, Valea Morii sec. XIX „

Datorită extinderii oraşului Anina cantitatea de apă furnizată de Alimentarea Buhui a devenit insuficientă şi ca atare a devenit necesară amenajarea captărilor de apă Colonovăţul Mare şi Colonovăţul Mic.

Sistemul de canalizare Anina

Primul sistem de canalizare în Anina a fost construit la Grota Buhui, Valea Morii în sec. XIX. Lista monumentelor istorice 2004 (cu numărul de ordine din M. Of. 646bis/2004 în care sunt inserate minime actualizări ale datelor din lista orginală) cuprinde la poziţia 367 CS-II-a-B-10958 „Sistem de canalizare oraş ANINA Grota Buhui, Valea Morii sec. XIX” şi la poz. 369 CS-II-m-B-10958.02 „Canalizare oraş, cu gurile Grota Buhui şi oraş ANINA Grota Buhui, Valea Morii sec. XIX „

b) Oraşul Băile Herculane

Originea Oraşului Staţiune Băile Herculane datează din 153 e.n conform incripţiilor găsite pe o „ tabula votiva” . Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii:apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare. Influenţa romană s-a reflectat printr-o organizare sanitară superioară celei dacice, având un rol de seamă în menţinerea sănătăţii. Această organizare s-a manifestat sub forma construirii a numeroase edificii igienico sanitare: apeducte, canalizări, băi publice. Romanii au construit instalaţii balneare în vechile staţiuni dacice, corespunzând şi actualei localităţi Băile Herculane (Thermae Herculi). Nu încape îndoială că staţiunea balneară cea mai înfloritoare din Dacia a fost cea de la Băile Herculane, situată pe Valea Cernei, între culmile munţilor Domogled şi Mehadiei, la 160m altitudine. Prospera staţiune romană de la Herculane poseda amenajări pentru captarea apelor termale, bazine de diferite forme şi dimensiuni. Datorită apelor sale curative puse sub ocrotirea zeului Hercule, aşezarea a fost numită „Thermae Herculi” sau „Ad aquas Herculi sacras ad Mediam” (apele sfinţite ale lui Hercule de la Mediam, i.e. Mehadia).

Băile Herculane au cunoscut o nouă perioadă de înflorire începând cu anul 1736, sub ocupaţia Imperiului Austriac. )

Nu au fost găsite documente referitoare la alimentarea cu apă şi canalizarea oraşului Băile Herculane dinainte de 1976 . Informaţiile prezentate mai jos au fost găsite pe diverse site-uri de internet.

1826 – Fântâna din marmură roşie, aflată pe locul unde azi este statuia lui Hercule era cu apă potabilă, alimentată de izvorul Munk.

c) Oraşul Bocşa

Vatra actuală a oraşului Bocşa a fost locuită din antichitate, găsindu-se vestigii din perioada culturii Coţofeni datând cu 1.800-1.600 ani Î.Hr. O primă menţiune despre existenţa localităţii Bocşa o găsim în anul 1333 în catastihul protopopiatului latin de Caraş referitor la deportarea zeciuielii papale, o menţiune ulterioară fiind făcută în anul 1437 cu privire la localitatea Vasiova (WAZYLAW) din districtul privilegiat Capul Bârzavei. În anul 1534 un document atesta cetatea Bocşa sub denumirea de ex castro Bochzsa, iar în anul 1607 este menţionată stăpânirea turcească asupra cetăţii Bocşei . În anul 1717, sub stăpânirea habsburgică, în documentele administrative, Bocşa Română apare cu 82 de case, iar Vasiova cu 32 de case. Pe site-ul http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Ansamblu%20stavilar%20si%20canal%20aductiune%20apa%20pentru%20furnale%20/7882 figurează „Ansamblu stăvilar şi canal aducţiune apă (pentru furnale) oraş BOCŞA” Str. Gării f.n. Cartier Bocşa Montană 1723 - 1725 , Cod LMI: CS-II-a-B-11038, Importanţa: B

d) Municipiul Caransebeş

În anul 1920 Caransebeşul era comună urbană în judeţul Caraş Severin cu aproximativ 800 de locuitori ( conform recensământului din 1920)

e) Oraşul Moldova Nouă

Nu au fost găsite informaţii privind alimentarea cu apă dinainte de 1900.

f) Oraşul Oraviţa

1891- prima captare de apă în cartierul Oraviţa Montană, din sursa Izvorul Rece – Valea Oraviţei ( unele surse menţionează anul 1865 )

g) Oraşul Oţelu Roşu

1796- prima atestare documentară a forjei lui Martinschitz – atelier de forjărie cu 4 ciocane acţionate de forţa râului Bistra.

1857- instalarea primei turbine hidraulice de 60 CP în oraşul Ferdinand

h) Municipiul Reşiţa

Primele informaţii găsite despre alimentarea cu apă a Reşiţaei datează abia din 1921 .

2. Intervalul 1901 – 1920

a) Oraşul Anina

1904 - 1908– a fost construit barajul de la Buhui ( 310.000 mc), primul lac artificial din România. Lungimea barajului – 60 metri, suprafaţă – 9,8 ha. În anul 1908 conductele de apă ce deserveau locuinţele din Anina măsurau deja 7972,4 m.

3. Intervalul 1921- 1945

a) Oraşul Anina

1945-1950 - amenajare Staţie de Pompe Kraksenthal – sursa a fost folosită iniţial pentru acţionarea unui strung de apă

b) Oraşul Oraviţa

1926 – inaugurarea celei de-a doua captări de apă din sursa Izvorul Maniu

1936 – darea în folosinţă a captării de apă de la Mina de Aur

c) Municipiul Reşiţa

1921 – construcţia bazinelor de alimentare din satul Secu , reabilitate în anul 1956 şi în anul 1969

4. Intervalul 1946- 1989

a) Oraşul Anina

1948 – Construcţie Staţie de Pompe Jitin – amenajată de către Unitatea Militară de la Brădet, predată în 1952 Minei Anina iar apoi Gospodăriei Comunale Anina.

1950- construcţie Staţie Pompe Grota Morii pentru alimentarea cu apă a cartierelor Şteirdorf şi Sigismund- în completare la sursa Kraksenthal.

1954 – la data de 08.07.1954 C.S.A.C. emite avizul nr. 12 pentru lucrarea “ Alimentare cu apă Steierdorf Anina” . Proiectul a fost elaborat de Institutul de Proiectări Edilitare Bucureşti – IPROED.

1955 – se iniţiază lucrările de execuţie a proiectului “ Alimentare cu apă Steierdorf Anina” care stabileau ca obiective de realizat : Baraj beton Grota Morilor, Conductă de aducţiune de la baraj la bazinul de colectare, bazin colector, conductă de aducţiune Grota Morilor - Rezervor Sigismund, reţea de alim. cu apă exterioară , canalizare exter. Staţie Pompe şi locuinţe, Staţie Pompare Grota Morilor, rezervor Sigismund şi instalaţii anexe. În data de 26 martie 1955 se încheie Contractul Direct nr. 39/26.03.1955 pentru execuţia lucrărilor. La 30 martie 1955 Consiliul de Miniştri al RPR aprobă, prin HCM nr. 381/1955 deblocarea fondurilor de investiţii în valoare de 1.500.000 lei din care 1.400.000 lei pentru construcţii. La data de 08 aprilie 1955 Banca de Credit ptr. Investiţii deschide finanţarea şi virează în contul beneficiarului nr. 050-33-046 suma de 114.911 lei ca avans. Prin Decizia nr. 4002/03. mai 1955 se numeşte ca Diriginte de şantier domnul ing. Enderling Eduard. Lucrările efective au început la data de 25 mai 1955. La data de 25 iunie 1955 Ministerul Gospodăriei Comunale şi Industrie Locale dă aviz favorabil pentru suma de 5.818.000 lei pentru lucrarea “ Alimentare cu apă Steierdorf Anina” prin Avizul 32.361/6634/25.06.1955. Prin adresa 8348/15 septembrie 1955 Sfatul Popular al Regiunei Timişoara înaintează Întreprinderii nr. 1 de Construcţii Proiectul nr. 1028 /1954 - Etapa I completări piese scrise şi piese desenate şi Proiectul 1546 Detalii de execuţie la Alimentarea cu apă Steierdorf Anina.

Proiectul 1029/2 “ Alimentarea cu apă Steierdorf Anina – Staţia de Pompe şi Filtre Grota Morilor “ – beneficiar IGO Oraviţa , elaborat de Intitutul Regional de Proiectare Timişoara s-a bazat pe : Sarcina de proiectare din Proiectul nr. 878 întocmit de IPROED în 1953; Proiectul tehnic ptr alimentarea cu apă Steierdorf Anina Proiect 1028/1953 , Completare la sarcina de proiectare nr. 878/1954, Proiectul de execuţie nr. 1029/1 pentru captarea Grota Morilor şi Procesul Verbal din 17.02.1958 încheiat între reprezentanţii Secţiunii Gosp. Comunală Reg Timişoara, Secţ Arh. Şi Sist. Reg Timişoara, IRPT şi TRCLT .

1957- IRPT elaborează Proiectul 654/1957 ptr Alimentarea cu apă Steierdorf Anina. Instalaţii electrice – piese scrise.

1967 - Sfatul Popular al oraşului Reşiţa emite Autorizaţia nr. 51/8/18.04.1967 ca urmare a cererii nr. 12485/10.04.1967 depusă de IGO Reşiţa pentru extindere şi înlocuire reţea apă din Reşiţa şi Anina. Sfatul Popular al Regiunii Banat – Consiliul Tehnic Ştiinţific aprobă prin Referatul nr. 25 , înregistrat cu nr. 15.777/194/XXII/20.04.1967 STE „Extindere reţea apă Anina “ cu 1200 m, realizarea unui cămin de vizitare, a unui hidrant subteran

1967 - Proiect pentru canalizarea staţiei de filtrare din Strada Uzinei Anina în valoare de 60.000 lei, beneficiar IGOR Subunitatea Anina

1984 – Se încheie Contractul de Proiectare nr. 2460/84 între IPJCS şi IJGCL CS pentru “Alimentare cu apă Oraş Nou Anina captare din Caraş la Jervan” . ( Nr înreg la IPJ CS 2034/20.04.1984). Consiliul Popular al Judeţului Caraş severin eliberează acordul unic nr. 129/13.09.1984 privind Alimentarea cu apă a oraşului Anina din râul Caraş pe Valea Jervan şi nr. 130/13.09.1984 privind alimentarea cu energie electrică a SP 1 şi SP2 pentru alimentarea cu apă a oraşului Anina în urma documentaţiei ISIRIEDEET Timişoara înregistrată cu nr. 4339/27.08.1984

1984 - Consiliul Naţional al Apelor Direcţia Apelor Mureş – Banat – Filiala Zonală Timişoara emite Acordul de Gospodărire a Apelor nr. B -11/30 octombrie 1984 care stabileşte că necesarul de apă pentru etapa 1985- 1990 este de 47 l/s corespunzător unui număr de 2300 apartamente respectiv 19.000 locuitori ( obiectiv din detaliul de sistematizare aprobat prin Decret Prezidenţial nr. 101/22.04.1981) - acordul se referea la captarea din Caraş – Secţiunea Jervan.

1985- Principalii indicatori tehnico – economici pentru lucrarea “Alimentare cu apă oraş Anina” , aprobaţi prin Decret nr. 328/1985. În nota de prezentare se specifică faptul că oraşul Anina , cu o populaţie de 22.000 locuitori dispunea de o capacitate de tratare de 24 l/s care asigura necesarul de apă în proporţie de numai 30%, situaţie ce se accentua în perioadele secetoase când alimentarea cu apă se făcea numai 4 ore/zi. Prin construcţia Oraşului Nou Anina cerinţa de apă se estima a creşte la 147 l/s. Prin adresa nr. 8428/27.08.1985 Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie eliberează Aviz favorabil pentru lucrare. Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Finanţelor şi Inspectoratul de Stat pentru Investiţii emit Acodrul Unic nr. 80941/1985 pentru acest obiectiv iar Banca de investiţii, prin adresa 2085/1/08.05.1985 avizează indicatorii tehnico –economici.

1986 – Prin Decizia nr. 18/13 februarie 1986 Consiliul Popular a Judeţului Caraş Severin aprobă documentaţia tehnico- economică în fază de PE nr. 2460/1984 „ Alimentare cu apă Oraş Nou Anina captare din Caraş la Jervan” , în valoare de 19.900 lei . PE a fost aprobat prin Decizia nr. 18/13.11.1986 a Biroului permanent al Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Caraş severin. Prin Decretul prezindenţial nr. 109/06.07.1987 se aprobă amplasarea obiectivului de investiţii „ Alimentarea cu apă potabilă a oraşului Anina” în afara perimetrului construibil al oraşului. Se încheie Contractul ferm nr. 12/18.06.1986 de acor global prin preluarea în atrepriză a execuţiei lucrărilor de construcţii montaj între IACM CS Reşiţa şi IJGCL CS Reşiţa pentru obiectivul de investiţii DDE 2460/84 - “Alimentare cu apă Oraş Nou Anina”. Prin Actul de constatare a terminării lucării nr. 1797/30.04.1986 Institutul de Proiectare Judeţeană Caraş Severin constată terminarea lucrării Alimentare cu apă Oraş Nou Anina Contract nr. 2460/1984.

1987- IPJ CS întocmeşte PE „ Alimentare cu apă oraş Anina” ce prevedea realizarea captării din râul Caraş, construcţia unei aducţiuni de 8,23 km , a 2 SP. Lucrările au fost sistate din lipsă de fonduri. Se încheie Contractul cadrul nr. 2238/1987 de acord global prin preluare în antrepriză a execuţiei lucrărilor de construcţii montaj la obiectivul de investiţii „ Alimentare cu apă oraş Anina”, cod 20789-2.între Trustul Antrepriză Generală Energoconstrucţia Bucureşti şi IJGCL CS pentru lucrări în valoare de 15486 mii lei

1980 - În acest an s-a început construirea unei centrale electrice care să funcţioneze cu şisturi bituminoase. În 1989 s-au sistat toate investiţiile legate de construcţia centralei deoarece acest proiect s-a dovedit a fi un mare eşec . Corelat cu construcţiile pentru centrala pe şisturi s-a estimat că vor fi necesare şi investiţii în infrastructura din Anina care să asigure confortul muncitorilor de la centrală. Actualmente toate acestea sunt părăsite şi dezafectate toate construcţiile executate aflându-se într-o stare avansată de degradare.

Oraşul Anina se alimentează şi acum cu apă brută din multiple surse, sistemul fiind fracţionat pe cartiere, ceea ce conduce în perioadele secetoase la apariţia problemelor de genul secării anumitor surse , alimentarea alternativă a zonelor defavorizate nefiind posibilă.

Conform ultimelor date statistice la Anina mai trăiesc 8650 locuitori (adică sensibil mai puţini decât cu 122 ani mai devreme...). După mediatizatul accident minier din 2006 activitatea de extragere a huilei a fost închisă complet, iar viitorul localităţii este incert.

Sistemul de canalizare al Aninei este constituit din 18,49 km reţele din care 6,7 km canale unitare şi 11,79 km canale menajere. Canalizarea deversează direct în pârâurile şi râurile din zonă neexistând Staţie de Epurare a Apelor Uzate. Tot în pârâurile şi râurile din zonă descarcă şi apele meteorice colectate prin rigole stradale şi canale unitare. A mai fost identificat şi un tronson de canalizare care urma să deservească Oraşul Nou, care s-ar fi construit şi dezvoltat odată cu construcţia şi mai apoi exploatarea Centralei pe şisturi bituminoase însă acesta nu este activ dat fiind faptul că acea zonă este acum părăsită.

b) Oraşul Băile Herculane

23 aprilie 1973 - se înfiinţează Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă, care asigura şi serviciile de tratare şi distribuţie a apei potabile şi de colectare, transport şi tratarea a apei uzate în municipiul Reşiţa şi în cele 7 oraşe ale judeţului - Anina, Bocşa, Băile Herculane, Oraviţa, Caransebeş, Moldova Nouă şi Oţelu Roşu. Sub această formă de organizare şi denumire, I.J.G.C.L Caraş-Severin a funcţionat până la 01.04.1991 când s-a transformat în Regia Autonomă Judeţeană, având aceleaşi atribuţii, activităţi şi arie de desfăşurare.

1974 – IJGCL CS elaborează proiectul nr. R- 426/74 „ Alimentarea cu apă B. Herculane” La data redactării proiectului situaţia alimentării cu apă a oraşului BH se prezenta astfel : Instalaţia centrală a fost construită în anul 1982 şi cuprindea 2 unităţi distincte : „ Izvoarele Domogled” şi sursa de suprafaţă captarea Cerna. Capacitatea de prelucrarea a „ Uzinei Filtru” era de 33 l/s. Debitul Izvoarelor Domogled ( trei izvoare), variabil în funcţie de anotimp Q max – 33 l/s, Q min – 7 l/s. Uzina de prelucrare a apei a necesitat execuţia unor lucrări de extindere conform Proiectului DSAPC 10097/A, varianta II. Lucrările au vizat construirea a 2 decantoare şi mărirea numărului de filtre de la 3 la 5. Conform Regulamentului de Funcţionare şi Exploatare la nivelul anilor ‘ 70 reţeaua de distribuţie a apei în BH avea 20 km ( conducte de oţel şi fontă) , existau 208 branşamente, 208 contoare de apă, 8 cămine de intersecţie, numeroase cişmele publice şi alte anexe : vane, evacuatoare, hidranţi, ventile, sifoane, etc.

1975- se dă în folosinţă Uzina de Apă Băile Herculane, alimentată din lacul de acumulare Herculane de pe râul Cerna şi a Staţiei de Epurare Băile Herculane aflată pe malul stâng al râului Cerna în apropiere de punctul de confluenţă cu râul Belareca

1976- Prin adresa nr. 1730/18.05.1976 Consiliul Popular al oraşului Băile Herculane comunică EJGCL CS că va ceda ocolului Silvic suprafaţa de 2445 mp teren neproductiv din zona Capu Dealului ( Siminicea) pentru compensarea suprafeţei situate în perimetrul construibil al oraşului Băile Herculane necesar amplasării lucrărilor de alimentare cu apă. IJGCL CS întocmeşte la data de 22.aprilie 1976 Memoriul Justificativ nr. 1 prin care informa că pentru alimentarea cu apă a oraşului Băile Herculane a fost întocmit STE nr. 17.489/1975 , avizat cu scrisoarea nr. 84/19. decembrie 1975 de Consiliul tehnico-economic al CP CS , avizat de Centrala Băncii de investiţii cu scrisoarea nr. 322/C.2/martie 1976 şi aprobat de Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare cu scrisoarea nr. 189/20 august 1976. Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii prin Ordinul nr. 00967/16 iunie 1976 aprobă scoaterea din fondul forestier şi transmiterea în administrarea directă a judeţului CS a terenurilor în suprafaţă totală de 6365 mp ( 2445 mp definitiv şi 3920 mp temporar) .

1987- se construieşte conducta de aducţiune DN 500 mm de la baraj la Uzină, cu lungimea de 4,6 km. Apa apa este captată şi transportată gravitaţional la Uzina de apă. Instalaţia de captare este amplasată în interiorul Centralei Hidroelectrice, capacitatea captării este de 135 l/s.

Lacul de acumulare Herculane ( sau Prisaca) a fost realizat la 12 km în amonte de staţiunea Băile Herculane în scopul producerii de energie electrică, a menţinerii echilibrului apelor subterane din perimetrul staţiunii şi a alimentării cu apă a acesteia. Lacul are o lungime de 4 km şi un volum de apă de circa 14 mil. m³

Uzina de apă este amplasata în zona nordică a localităţii pe malul stâng al râului Cerna şi are o capacitate de 110 l/s. De aici apa este transportată printr-o conductă ce urmăreşte traseul drumului ocolitor şi alimentează cele două rezervoare de câte 1000 mc. din spatele hotelurilor Afrodita şi Minerva. Din aceste rezervoare sunt alimentate zona Vicol şi zonele din lunca Cernei de pe malul stâng.

De la Uzina de apă pleacă o altă conductă care alimentează hotelul Roman, apoi Piaţa Hercules unde se ramifică pe străzile Zăvoiului şi Castanilor. În zona Vicol se uneşte cu o conductă ce coboară de la cele două rezervoare şi îşi continuă drumul pe traseul str.Trandafirilor alimentând toţi consumatorii de pe malul drept al Cernei până la gară.

Reţeaua de distribuţie a apei potabile are o lungime de 47 Km şi este realizată din conducte de oţel cu diametre cuprinse între Ø50- Ø400 mm.

Înmagazinarea apei potabile se face în rezervoare de acumulare. Rezervoarele de acumulare sunt din beton monolit cu caracteristiciile : un rezervor de 730 mc (îngropat ), un rezervor de 1500 mc şi două rezervoare de 1000 mc în zona Parc Vicol – îngropate.

Prin programul ISPA au fost reabilitate reţelele de apă pe o lungime de 3619 m, au fost montate 271 contoare apă, 53 cămine de vane, 24 hidranţi şi sistem SCADA. Lucrarea este finalizată , dar nu a fost recepţionată până la data întocmirii documentaţiei.

Canalizarea Oraşului Băile Herculane

Canalizarea funcţionează în mod divizor, apele meteorice fiind deversate direct în Cerna. Străzile care beneficiază de canalizare sunt Păcii, Florilor şi Trandafirilor şi satul Pecinişca, Gara şi tabăra de elevi, lungimea reţelei de canalizare fiind de 23 km.

Staţia de epurare a fost mutată in Lunca Cernei, la confluenta cu Belareca şi a fost dată în folosinţă odată cu marile complexe hoteliere din zona Vicol.

Capacitatea de epurare acoperă necesarul când consumul este maxim, chiar dacă staţiunea ar fi încărcată la maximum de capacitate.

c) Oraşul Bocşa

1948- prima alimentare cu apă a Bocşei – captare izvoare de coastă – proprietate a ICM Bocşa – apa transportată prin conductă de fontă la Uzina Bocşa unde era folosită pentru diverse utilităţi dar numai în scop menajer.

1952- se construiesc primele blocuri de locuinţe în vecinătatea Uzinei Bocşa blocuri locuite de personalul societăţii, implicit se construieşte reţea de distribuţie a apei pentru alimentarea blocurilor

1960 – Sfatul Popular al Regiunii Timişoara – Comitetul Executiv – emite Avizul de amplasament nr. 600/13.03.1960 asupra alimentării cu apă a Complexului Bocşa şi a grupului de localităţi Bocşa, conf. Proiect 2669/1959, Varianta II

1960 - Comitetul de Stat al Apelor – Direcţia Tehnică – emite Avizul favorabil nr. 177/1960 asupra alimentării cu apă a Complexului Bocşa şi a grupului de localităţi Bocşa, conf. Proiect 2669/1959, Varianta II pentru un debit de 50 l/s din stratul acvifer situat în zona de confluenţă a pârâului Moscodin cu râul Bârzava.

20.06.1960 – Sanepidul Regional Timişoara emite Avizul Sanitar nr. 512 ptr. Varianta II a sarcinii de proiectare „Alimentare cu apă potabilă a oraşului Bocşa”.

1961 – Centrul Sanitar Antiepidemic al Regiunii Banat Timişoara emite Avizul Sanitar nr. 244 în completarea Avizului Sanitar nr. 512/20.06.1960

1961 - La 26 ianuarie 1961 Comitetul de stat pentru construcţii emite avizul nr. 517/26.ianuarie 1961 pentru alimentarea cu apă a unui număr de 20.000 locuitori în Bocşa şi consumul CI Bocşa adică un necesar de apă de 130 l/s din care 62 l/s apă potabilă. Consiliul de Miniştri aprobă cu adresa 115/14.08.1961 sarcina de proiectare „ Alimentare cu apă a Complexului Bocşa şi a grupului de localităţi Bocşa”

Comitetul de Stat al Planificării – Cabinetul Preşedintelui avizează favorabil prin adresa nr. 58.092/25.mai 1961 sarcina de proiectare „ Alimentare cu apă a Complexului Bocşa şi a grupului de localităţi Bocşa” , pentru un debit de 50 – 60 l/s în valoare totală de 12.400 mii lei. Grupul de localităţi Bocşa cuprindea : Bocşa Română, Bocşa Nouă, Bocşa Montană, Bocşa Vasiovei şi Bocşa Veche. Pentru execuţie se elaborează de către Direcţia de sistematizare, arhitectură şi proiectare a construcţiilor Proiectul nr. 5235/1961 pentru „Alimentarea cu apă complex Bocşa”.

1963 – IJGO Reşiţa emite Comanda nr. 2526/154/20.02.1963 către DSAPCE pentru întocmirea PE „ Alimentare cu apă potabilă a oraşului Bocşa” . Documentule este înregistrat la DSAPCE cu nr. 2612/22.02.1963.

1964 – Se elaborează de către Ministerul Minelor şi Energiei Electrice pentru Proiectul de ansamblu Lucrarea nr. 177/1964 referitoare la Instalaţiile electrice necesare alimentării cu apă a oraşului Bocşa, care la 24 septembrie 1964 se avizează favorabil, fără observaţii. ( Conf. Proces Verbal nr. 340/24.09.1964)

1964- se pun bazele Proiectului pentru alimentarea centralizată cu apă în baza unor studii geologice care relevă o mare pungă subterană la adâncimea de 80-120 metri situată la ½ din distanţa între Bocşa şi Berzovia

1966- aprobare Proiect de către conducerea comunistă a RSR

1967 – încep lucrările la alimentarea centralizată cu apă

1968- se construiesc 8 foraje şi Uzina de apă

1968-1972 - se construieşte reţeaua de aducţiune şi distribuţie Bocşa Română

1972-1976 – se construieşte Staţia de Repompare Godinova şi reţeaua de distribuţie din Bocşa şi Bocşa Montană

1984- se construieşte a doua aducţiune de DN 400 mm.

Sistemul de canalizare al oraşului Bocşa

Sistemul de canalizare a fost construit în mare parte în anul 1952 când s-a amplasat un tub colector cu diametrul de 800 mm pe străzile de la nord de drumul naţional. Acesta a fost extins în 1960 cu 800 de metri de tub de 500 mm, şi din nou în 1970, când s-au construit blocuri de apartamente. În anul 2006, a fost construit un canal care să ducă la staţia de epurare proiectată dar nerealizată.

Sistemul de canalizare se limitează în zona blocurilor de locuinţe şi parţial pe străzi . Lungimea reţelei de canalizare este de 8,78 Km iar conductele din beton au diametrul între 300 şi 800 mm. În zonele de locuit fără reţea de canalizare, apele uzate sunt evacuate prin rigole pluviale stradale. Emisarul apelor uzate evacuate este râul Bârzava.

În zona Bocşa Romană apele uzate menajere colectate prin reţeaua de canalizare sunt preluate de colectorul de diametrul 800 mm de pe Str. Victoriei, trecând printr-un bazin de decantare cu volum de 150 mc, şi sunt evacuate în râul Bârzava prin două guri de evacuare . Reţeaua de canalizare prezintă un grad avansat de uzură datorită mediului agresiv .

S-a prevăzut executarea unei staţii de epurare mecano-biologice, având capacitate de 50 l/sec. Lucrările au început în anul 1976, s-au executat doar construcţiile pentru treapta mecanică. Construcţiile nu sunt racordate la reţeaua de canalizare şi sunt în conservare .

d) Municipiul Caransebeş

1963 - Construirea Uzinei de Apă nr. 1, pe baza Proiectului nr. 5001/1960 întocmit de Institutul de Proiectări Timişoara

1970 – Proiect nr. 14136/1970 „ Alimentarea cu apă a oraşului Caransebeş – rezervor 2500 mc şi reţele de distribuţie” elaborat de Direcţiunea de sistematizare, arhitectură şi proiectarea construcţiilor Timişoara în valoare de 6.246.000 lei . Beneficiar IGO Caransebeş Lungimea conductei este de 6114 ml DN 400 mm.

La baza întocmirii proiectului au stat următoarele documente: Proiect nr. 10185/c DSAPC - Schiţa se sistematizare Caransebeş; Studiu geotehnic nr. 14.136/70 Proiect DSAPC întocmit pentru alimentarea cu apă a oraşului Caransebeş; Studiul geotehnic nr. 8446 Proiect DSAPC întocmit pentru proiectul de canalizare a oraşului Caransebeş, ridicări topografice pentru Studiu geotehnic nr. 14.136/70 Proiect DSAPC întocmit pentru – Proiect DSAPC nr. 14.136/T, etc.

Conform schiţei de sistematizare proiect DSAPC nr. 10185/c s-a făcut calculul necesarului de apă pentru anul 1990 rezultând un Q = 300 l/s. Volumul rezervei de compensare, incendiu şi avarie calculat este de 12.000 mc.

Conform Studiului hidrologic 503 al ICPCS Bucureşti capacitatea sursei este de 70 l/s. Beneficiarul a comandat în 1969 un nou studiu hidrologic care să arate posibilitatea extinderii sursei la 300 l/s.

Prima conductă de distribuţie executată în anii 1960- 1962 are Diametrul de 300 mm şi are traseul prin vestul şi centrul oraşului. La aceasta sunt legate conducte de serviciu de DN 80,100 şi 150 mm. A doua conductă va avea traseul prin estul oraşului pentru asigurarea alimentării inelare a oraşului.

1972 – Completarea proiectului Uzinei de Apă I cu Proiectul nr. 13562/1972 întocmit de Institutul de Proiectări Timişoara

1975 – IRE Timişoara elaborează lucrarea 252/75 PE pentru alimentare cu energie electrică extindere sursă şi uzină de apă Caransebeş. Pentru care a fost necesară scoaterea din folosinţa agricolă a Comunei Buchin a 33 mp teren agricol – prin expropriere şi a 2466 mp scoatere temporară din folosinţă agricolă conf. Plan de situaţie nr. 252/75-02-32314

1978- Construcţie Staţie de Epurare – treaptă mecanică

1979 – realizare captare sursă de suprafaţă Râul Timiş

Staţia de tratare a apei (existentă)

1980- Staţia a fost construită în 1980 cu un debit nominal de 500 l/s. Dezvoltarea staţiei a continuat timp de 8 ani, până în 1989, iar o parte din filtre şi un rezervor de 5000 m³ nu au mai fost terminate.

1980- Adăugare treapt[ biologică la Staţia de epurare Caransebeş care însă nu a fost funcţională niciodată nefiind finalizată.

1984 – Ministerul Energiei Electrice – Institutul de Studii şi Proiectări Hidrotehnice solicită către IPROTIM prin Comanda nr. 7120/21.02.1984 Proiectul pentru Aducţiune şi staţie de tratare Ruieni ( Zerveşti) Caransebeş;

1985 – Institutul de Proiectări Timişoara elaborează Proiectul nr. 28121/100/sept. 1985 pentru Staţia de Tratare şi conductă de aducţiune Zerveşti –Caransebeş. Investiţia avea valoarea proiectată de 28.583.100 lei Beneficiarul investiţiei : IEC Caransebeş. Lucrarea a fost proiectată în baza prevederilor Proiectului PE „ Amenajarea hidroenergetică Bistra - Poiana Mărului – Ruieni - Poiana Ruscă”, proiect întocmit de ISPH Bucureşti, aprobat prin Decret Prezidenţial nr. 294/1981.

Obiectele de proiectare cuprinse sunt : rezervor 5000 mc, canal de golire rezervor, conducte de aducţiune ( 500 m tuburi PREMO DN 800 mm) gospodărie de reactivi, Staţie de filtri, reţele interioare de legătură, sistematizare pe verticală şi drumuri interioare. Capacitatea Staţie de filtri proiectată este de 500 l/s , are 5 cuve de filtrare, filtri în dublu curent.

Staţia de epurare Caransebeş

1975 - Prin procesul verbal de recepţie preliminară nr. 898/30.09.1986 se recepţionează obiectivul de investiţii “Dezvoltare Staţie Epurare şi canalizare Caransebeş” Proiect nr. 19057/75 , elaborat de IPROTIM , în valoare de 1.945.000 lei pentru beneficiar IJGCL Caraş Severin – EGCL Caransebeş.

1989 - Prin procesul verbal de recepţie preliminară nr. 133/31.05.1989 se recepţionează obiectivul de investiţii “ Canal colector principal Balta Sărată Caransebeş” , conf PE 2499/84

e) Oraşul Moldova Nouă

Oraşul Moldova Veche este în întregime alimentat dintr-un front de captare cu 20 de puţuri.

1963 - Primele 16 puţuri au fost forate în 1963, în acelaşi timp în care s-a construit Staţia de tratare. Ele urmăresc firul Dunării, pornind din nordul oraşului. Numerotarea de la F1 la F16 este de la sud la nord. Puţul colector al întregului front se află între forajele F7 şi F16.

În anii 1970 s-au mai construit 19 puţuri, spre nord, datorită dezvoltării oraşului prin minerit. Nu se cunoaşte documentaţia lor de proiectare. Ele par să fie uşor diferite de primele, cu cabine din cărămidă care protejează instalaţia electrică. Părţi din acestea s-au prăbuşit. Toate pompele au fost luate de acolo şi nu există planuri de reluare a exploatării.

În anii 1985-86 s-au forat alte patru puţuri, numerotate de la F17 la F20, în sudul frontului de captare existent, în continuarea puţurilor sifonate. Toate sunt echipate cu pompe submersibile, marca Grundfos, de capacitate 35 m³/h.

Puţul colector, care captează poate capta apa din toate cele 20 de puţuri, este echipat cu o pompă Grundfos de 10" şi capacitatea de 200 m³/h. Acesta alimentează rezervorul printr-o conductă de 150 mm.

Sistemul de canalizare

Reţeaua de canalizare a fost construită în 1964. Acoperirea este de 59%, adică 9.500 locuitori.

1979- Între CAP Moldova Veche şi IPJ Reşiţa se încheie în data de 22.05.1979 Minuta care stabileşte acceptarea de către CAP Moldova Veche traversarea canalului colector al canalizării oraş Moldova Nouă prin zona Râpa Roşie pe partea dreaptă a râului Boşneac până la canalul colector de lângă şoseaua Moldova Nouă – Pescari.

1979 - Direcţia generală pentru Agricultură şi Industrializarea produselor agricole – Oficiul de Cadastru şi Org teritoriului Reşiţa prin adresa nr. 742/07.07.1979 comunică Consiliului Popular al oraşului Moldova Nouă că aprobă ocuparea temporară a unor terenuri agricole necesare pentru canalizarea menajeră a oraşului Moldova Nouă, conf docuemntaţiei nr. 4492/06.07.1979 depusă de IPJ Caraş Severin. Tot la data de 07.07.1979 IPJ Caraş Severin transmite către IJGCL Caraş Severin – Serviciul Investiţii , prin adresa nr. 4492/07.07.1979, că urmare a Proiectului 1410 “Canalizare oraş Moldova Nouă” DGAIA Caraş Severin aprobă prin adresa nr. 742/07.07.1979 pentru scoaterea temporară din producţia agricolă a terenului aferent traseului de canalizare.

1984- Oficiul de Gospodărirea Apelor Caraş Severin răspunde prin adresa nr. 2400/05.07.1984 către IJGCL Caraş Severin, ca urmare a solicitării acestuia nr. 3528/1984 privind prelungirea canalizării menajere a oraşului Moldova Nouă până la Dunăre că “sunt de acord cu soluţia propusă cu condiţia unei prealabile epurări mecanice în bazine de decantare”.

f) Oraşul Oraviţa

1945 -1947 – începe construirea sistemului de canalizare cu deversare în pârâul Oraviţa

1964- 1966- darea în folosinţă a captărilor de apă de la cele trei izvoare din Sursa Simion

1982 – Proiect nr. 2100/1982 – „ Dezvoltare alimentare cu apă Oraviţa „ elaborat de IPJ CS, beneficiar IJGCL CS, valoare proiect 6.708 mii lei din care C+M 6.193 mii lei. La nivelul anului 1982 situaţia alimentării cu apă a oraşului Oraviţa se prezenta după cum urmează :2 izvoare pe Valea Oraviţei ( Q_mediu= 2,5 l/s , Q_min= 1 l/s), 3 captări la Izvorul Simion ( amonte de Ciclova Montană Q_mediu= 35-40 l/s , Q_min= 18-20 l/s), 3 foraje Zina Sere şi 5 foraje Zona Răchitova. În conformitate cu studiul ISPIF nr. 4985/1980 forajele asigură un debit de cca 36 l/s. Apa acestor foraje necesita tratare pentru eliminarea fierului dat fiind faptul că apa brută conţinea concentraţii mari de fier. Proiectul prevedea , pentru perioada 1980-1985 amenajarea şi captarea apei din 4 izvoare: Călugara ( Ciclova Montană Q_med.= 5 l/s), Moşului ( Ciclova Montană Q_med.= 5 l/s), Izvorul Rece ( amonte de Valea Oraviţei , Ciclova Montană Q_med.= 5 l/s) şi Maidan ( Zona Maidan- Răchitova Q_med.= 5-7 l/s). După captare şi amenajare se va necesita şi extinderea reţelei de distribuţie cu cca 5 km.

1985- Comitetul de Stat al Planificării , prin adresa nr. 73712/04.03.1985 aprobă indicatorii tehnico- economici pentru obiectivul de investiţii „ Dezvoltarea alimentării cu apă a oraşului Oraviţa”

1985- Consiliul Popular al Jud. CS , prin adresa nr. 2821/26.05.1985 comunică către IPJ CS avitul favorabil pentru investiţia „ Dezvoltarea alimentării cu apă a oraşului Oraviţa

IJGCL CS trimite CPJ CS –Secţia Arhitectură Sistematizare şi Tehnică Investiţii, prin adresele 2699/17.08.1985 şi nr. 10184/28.08.1985 Nota de Comandă nr. 2650/1985 pentru „ Dezvoltarea alimentării cu apă a oraşului Oraviţa”

1985- Consiliul Popular al Jud CS prin Avizul nr. 151/16.10.1985 stabileşte următoarele : captarea se va executa conf. Proiect ISPH Bucureşti nr. 1060, pentru Staţia de tratare se va respecta Proiectul tip nr. 357 elaborat de ISLGC Bucureşti, conducta de asucţiune va avea o lungime de 19,5 km DN 500 mm, rezervorul de înmagazinare va avea o capacitate de 5000 mc proiectat conf proiect tip IPCT nr. 5376, reţeaua de distribuţie va avea o lungime de 5,7 km. Avizul unic eliberat pentru Obiectivul de investiţii „ Dezvoltarea alimentării cu apă a oraşului Oraviţa” cu captare di râul Nera la Sasca nr. 154/23.07.1985 se acordă pentru documentaţia nr. 2556/iulie 1985 şi cuprinde următoarele puncte : captare râu Nera 230 l/s; conductă aducţiune 19,5 km; coagulare /decantare Sasca 230 l/s; filtrare Sasca 170 l/s; Staţie Pompare Q = 230 l/s, H= 190 m, înmagazinare Oraviţa = 5000 mc şi conductă distribuţie – 5,7 km Comitetul de Stat la Planificării, Ministerul de Finanţe şi Ministerul Aprovizionării tehnico- materiale şi controlul Gospodăririi fondurilor fixe avizează prin Aviz Unic nr. 90079/1985 , la Nota de comandă ptr obiectivul de investiţii „ Dezvoltarea alimentării cu apă a oraşului Oraviţa”, transmisă prin scrisoarea nr. 3502/1985 de CP jud CS investiţia propusă.

Date tehnice : capacitate existentă – 47 l/s, Necesar în anul 1990 – 277 l/s. Deficit de capacitate – 230 l/s. Scop Asigurarea cerinţei de apă la nivelul anului 1990. a oraşului Oraviţa.

Furnizarea apei potabile se făcea la nivel de program de 2 h/zi. Deficitul de debit la nivelul anului 1987 – 86 l/s iar ptr 1990 – 230 l/s.

Uzina de tratare a apei de la Sasca şi Staţia Pompare Potoc nu mai sunt funcţionale în prezent ele fiind trecute în conservare din aul 2009.

1986 – La data de 22.10.1986 Comitetul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie comunică tov. Prim Vicepreşedinte al Consiliului Popular Caraş Severin Avizul favorabil pentru obiectivul de investiţii „ Dezvoltarea alimentării cu apă a oraşului Oraviţa”, ca răspuns la solicitarea nr. 3959/1988. Prin adresa nr. 341/04.06.1986 Direcţia Generală pentru agricultură CS şi 3481/11.06.1986 de la Inspectoratul Silvic Judeţean se aprobă exproprierea şi darea în folosinţă către IJGCL CS a unor suprafeţe de teren arabil păşuni, fâneţe şi terenuri neagricole ptr. obiectivul de investiţii „ Dezvoltarea alimentării cu apă a oraşului Oraviţa”